Evadare din cotidian

Schimbătoare și extremistă e vremea de afară, ca și sentimentele mele: sus-jos, sus-jos, ba prea cald, ba prea frig, ba prea mult soare, ba prea multă ploaie... Într-un moment sunt bucuroasă și în celălalt pot cădea în melancolie sau chiar în deznădejde...

Cum să evadez oare din acest carusel al emoțiilor, cum să nu mai fiu prizoniera schimbărilor prea bruște de ”temperatură” a sufletului? Sau sunt condamnată pe viață să supraviețuiesc acestui amalgam de trăiri? Oare din asta se compune viața, din momente vesele sau triste, care se succed într-o ordine nedefinită și cu o viteză amețitoare?

”Stop the world, I wanna get out
I need an escape away from this crowd!”
Simt nevoia să strig și eu cuvintele acestui refren: să oprească cineva lumea aceasta, vreau să ies afară din ea, vreau să evadez undeva departe! Undeva unde voi fi liberă și fericită, unde va fi liniște deplină, unde Îl voi auzi pe Dumnezeu vorbind inimii mele... Există oare un asemenea loc?