O nouă zi...

...cu o vreme destul de ciudată, nici însorită, nici înnorată. Cerul e senin, dar acoperit de nori albi fără nici o formă, care au ascuns soarele. Am crezut că va ploua, dar nu sunt nori de ploaie.

Cam așa e și starea mea astăzi. Ceva între soare și nori, între bucurie și tristețe...

Ce motive de bucurie aș avea? Păi, în primul rând, Dumnezeu mi-a mai dăruit viață și azi, iar bunătatea și îndurarea Lui față de mine s-au reînnoit în această dimineață... așa spune un verset din Biblie, de prin Plângerile lui Ieremia, dacă am reținut bine.

Apoi, m-am putut scula, îmbrăca și veni la serviciu. Mă întreb cum oare va arăta o nouă zi pentru cei care nu mai au putere să se scoale din patul lor? Poate va fi pentru ei încă o zi de suferință, care va trece greu... Ce binecuvântată sunt că pot să îmi port de grijă singură, că sunt sănătoasă, cu mici excepții, dar care nu mă împiedică totuși să trăiesc o viață normală!

M-am trezit într-o casă călduroasă de dimineață, am avut ce să mănânc și cu ce să mă îmbrac, autobuzul m-a dus din capătul străzii până la serviciu, fac parte dintr-o echipă cu un șef binevoitor și colegi cumsecade. Am un loc de muncă, și pentru asta trebuie să fiu recunoscătoare, mai ales că pentru mulți oameni acesta este un privilegiu care încă nu le-a fost acordat.

Ce să mai zic de faptul că toate simțurile îmi sunt active... de multe ori, în drumul spre casă, în autobuz, urmăresc ”discuția” a două fete surdomute: bineînțeles că nu pricep nimic din ea, dar mă tot mir cum reușesc ele să se înțeleagă și cum nu sunt deloc nefericite sau complexate de condiția lor.

După toate acestea enumerate mai sus, oare ce motive de tristețe mi-au mai rămas? A... că n-am dormit prea bine azi-noapte și mă simt obosită, că frecvent am probleme cu somnul, că nu îmi place ce am acum de făcut la serviciu... Par niște motive atât de infime! Și totuși un nor de tristețe plutește permanent peste viața mea, dar poate e vina mea că îl las să mi se cuibărească în suflet. De multe ori am auzit că ”fericirea este în noi” și că ”suntem atât de fericiți pe cât alegem să fim”. Modul în care reacționez la tot ceea ce mi se întâmplă cred că are un rol copleșitor aici...

Doamne, Te rog dă-mi putere să învăț câte ceva din fiecare experiență a vieții mele, să-Ți fiu recunoscătoare pentru modul în care îmi conduci viața și să nu mă las copleșită de neajunsuri!