Câte și mai câte mai scriam la început, aproape în fiecare zi... și acum m-am lăsat rău pe tânjeală. Blogul meu are mai multe fotografii decât text, mai nou. :)) De fapt, cred că toți cei ce dețin un blog trec prin asta: încep cu mult entuziasm și multe idei, ar publica și 5 articole pe zi, dar se gândesc totuși să nu-și streseze cititorii... și pe măsură ce trece timpul, se răresc și postările, și ideile, iar cheful de scris devine moderat, apoi tinde spre zero... Unii își mai revitalizează blogul cu o colecție de advertoriale... să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva advertorialelor, doar că... sunt o idealistă incurabilă și vreau ca blogul meu să rămână neatins de dorința de vreun câștig material. :))
Chef de scris, mai am ceva, idei mai sunt pe undeva prin colțurile prăfuite ale minții mele haotice, dar... încă am o reținere de a-mi face publice unele gânduri. Poate voi deveni prea vulnerabilă, poate mă voi expune prea mult, poate unele aspecte ar trebui totuși să le păstrez doar pentru mine... Deh, dilemele scriitorului, sau mai bine zis, ale celui ce se crede scriitor! :))
O mare îmbratisare de la mine ptr faptul ca nici macar nu te gandesti la advertoriale! Au ajuns sa ne otraveasca viata! In privinta scrisului ce sa zic, asa cum te lasa inima! :)))
ReplyDeleteUn weekend fain sa ai!
ઇઉ Ell@
Nici nu mă pricep să fac reclamă, nici nu-mi place. :))
DeleteCă bine zici, cum mă lasă inima - așa voi scrie. Weekend plăcut, Ella!
Probabil din cauza modului în care vor fi primite?
ReplyDeleteE ciudat că ne considerăm un popor creștin și totuși cei mai mulți nu vor să vorbească despre credința lor...
Deci sa înteleg ca daca cineva scrie "eu cred in tocul usii" este direct stigmatizat si pus la colt, de aceea nu indrazniti sa va scrieti parerea, sau nu e asa? Acum ma duce gandul la postarea mea cu pope Francis.... :))
ReplyDeleteSa mai continui? :)))) Pagina a avut o vizionare foarte mare dar putini au avut curajul sa-si dea cu opinia... pacat!
Am întâlnit oameni cu care puteai vorbi despre orice, numai să nu aduci în discuție subiectul ”religie”, că nu le plăcea deloc. De ce pentru unii religia e subiect tabu, dar în schimb le place să discute toate vulgaritățile, nu pot înțelege...
ReplyDeleteEu, în general, nu mă feresc să-mi spun părerea, pentru că este un domeniu foarte important al vieții mele.
Stii ca si eu am avut retineri in a scrie chiar totul pe blog (asa cum o faceam cu ceva vreme in urma..)? dar nu de teama ca as fii judecata (nu pun pret pe asta) de altii, ci pt ca am vazut ca intrun fel sau altul, aveau acces in viata mea si unii cu care nu voiam sa impart nici macar aceeasi parte de trotuar! :)
ReplyDeleteIn continuare asta e motivul pt care marile intamplari din viata mea inca sunt ''la secret'', insa raman cu postarile simple, de ''jurnal''.
Si mai stii? pozelevb cat o mie de cuvinte! de multe ori prin poze spun muuulte, insa tb citite ''printre randuri'' :))
De fapt eu n-ar trebui să am rețineri prea mari, pentru că nu mi-am dezvăluit identitatea, dar mai știi cine trece pe aici și mă recunoaște? :))
DeleteȘi da, bine zici, Mona, o imagine face cât o mie de cuvinte, când e bine aleasă. :)
Eu nu vad de ce sa va ascundeti,gandurile,identitatea.Dar,fiecare hotaraste in dreptul lui.Ca si tine, scriu pentru mine si cine mai vrea.Am constat,ca la posatrile mai lungi, ori am timp suficient si le savurez ,ori nu le citesc.Cred ca oamenii nu mai au timp suficient si chef sa citesca prea mult.Mie imi place sa fotografiez, rar sa nu am ceva imagini la o postare si le imbin cum ma pricep.Daca imi place un blog il urmaresc,daca nu,nu.Nu o fac pentru reciprocitate,dar in general ne alaturam aici in blogosfera.O duminica placuta!
ReplyDeleteCe-i drept, nici mie nu-mi place să citesc postări prea lungi. :)
DeleteAtunci nu-mi voi mai face griji când nu scriu prea mult și postez mai multe imagini...
Duminică frumoasă vă doresc și eu!
Ce scump ai scris si ma gasesc in randurile scrise de tine :))) Fotografiile nu ne plictisesc si plus ca vrem sa reusim atatea bloguri sa vizitam. Eu scriu doar cand am chef :)) Pupici si o saptamana frumoasa! Liuba x
ReplyDeleteMulțumesc pentru încurajare, Liuba! :)
DeleteNu cred ca mi se va lua vreodata de scris dar m-am intrebat si eu o data de ce raman in blogosfera cand sunt atatia care renunta.
ReplyDeleteMi-am gasit raspunsurile http://nymphtamine.blogspot.ro/2014/07/de-ce-raman-in-blogosfera.html
Interesant articol, Bianca, mulțumesc!
DeleteȘi la mine, principalul motiv pentru care merg înainte cu blogul este că m-am împrietenit cu oameni faini. :)