Sunday, May 17, 2015

Mi-e dor de copilărie

Mi-e dor de plimbările pe care le făceam cu tata la pădure și pe câmp, unde activitatea mea preferată era să culeg flori, cât mai multe! Orice buruiană pentru mine era o floare frumoasă și interesantă. Odată m-am pierdut de tata prin pădure... În drumul meu am trecut pe lângă o stână păzită de câini mari și fioroși, dar care nici măcar nu au lătrat la mine - sigur mâna păzitoare a lui Dumnezeu era deasupra mea! Am ajuns cumva la marginea pădurii și acolo m-am oprit, sperând că tata mă va găsi, că eu nu mai știam încotro să o iau. Și numai bine că pe acolo a ieșit și tata din pădure, speriat că nu mă găsea, pregătit să meargă acasă după fratele meu, ca să mă caute amândoi. Dar acum tata nu mai este...

Mi-e dor de drumurile lungi cu mașina, alături de tata și mama, până în satul natal al lui tata - în Bucovina, de rudele noastre vesele și primitoare, de vorbele lor hazlii și cu accent specific, de pâinea în formă de cozonac, de cireșele și căpșunii care nicăieri nu aveau un gust mai bun. Dar în timpul ultimului drum până la Bucovina tata s-a dus pe alte meleaguri, cele ale cerului...

Mi-e dor de jocurile copilărești și de cursele cu bicicleta alături de copiii vecinilor. Dar acum toți am crescut și avem cu totul alte preocupări...

Mi-e dor de grădiniță și de școala primară, de doamnele educatoare sau învățătoare, de colegii alături de care am trăit atâtea momente presărate cu peripeții de tot felul. Dar acum nu mai am vârsta necesară pentru asemenea activități...

Mi-e dor de vremuri demult apuse, pe care nu le voi mai trăi vreodată, decât în amintirile mele...

6 comments:

  1. Frumos spus... Se simt dorul, nostalgia, profunzimea amintirilor, sufletul de copil pierdut undeva în trecut...

    ReplyDelete
  2. Iti inteleg perfect nostalgia si profunzimea amintirilor... La fel ca si tine, imi doresc sa ma intorc la momentele copilariei... nici tata nu mai este si ii simt tare rau lipsa ... Intr-o zi am inchis ochii si desi stiam ca este imposibil sa se indeplineasca, mi-am pus o dorinta: "imi doresc sa il vad pe tata..."! Am vrut sa vad ce se intampla... Mai tarziu, in decursul aceleiasi zile, am deschis mailul personal... In inbox, am gasit un mail de la o persoana pe care nu o mai vazusem de ceva timp. Ce scria? "Ti-am trimis o poza pe care stiu ca ai vrea sa o ai... sper ca nu te va bulversa prea rau..." Era o poza cu mine si tatal meu... o poza facuta cu 3 zile inainte ca el sa plece la ceruri...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Impresionantă întâmplarea relatată de tine... Dumnezeu a avut grijă să îți îndeplinească dorința.

      Delete
  3. Sunt tată de fată și sunt emoționat de rândurile scrise de tine ...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu știu ce să zic, să mă bucur că am cauzat asemenea emoții? :)

      Delete