Monday, May 18, 2015

Umbre din trecut

Câteva vorbe spuse la nervi îți pot afecta întreaga viață... Am trăit asta pe pielea mea, de fapt încă o mai trăiesc.

Au trecut deja câțiva ani de la o neînțelegere avută cu un coleg de serviciu. Nu a fost ceva legat de serviciu, ci o problemă personală... ne cunoșteam și din afara locului de muncă. M-au deranjat pe mine unele atitudini de ale lui și m-am lăsat dusă de val, mi-am dat drumul la gură fără să judec înainte ceea ce spun. Și se pare că au tăiat adânc cuvintele mele...

După aceea mi-am dat seama că am greșit, că am făcut din țânțar armăsar... cum e vorba aceea: ”dacă tăceam, filozof rămâneam”. Mi-am cerut scuze și am încercat să repar cumva situația, dar eforturile mele parcă se loveau de un zid. Mi-a spus colegul respectiv ceva de genul: ”Chiar dacă îți ceri scuze, nu poți șterge cu buretele tot ce a fost.” Dar după ceva timp, părea că i-a trecut și că nu mai e afectat de cele întâmplate. Dar totuși o schimbare a intervenit: acum mă ignoră cu desăvârșire, nici măcar cu un salut nu mă ”onorează” când ne mai întâlnim pe la lucru. Nu știu de ce, dar mă simt prost să salut eu un bărbat, nu spune codul bunelor maniere că ei ar trebui să salute primii? Poate mă leg iar de un detaliu nesemnificativ, dar totuși pentru mine un salut e important, îmi dovedește că cealaltă persoană mă respectă și că suntem în relații bune.

Așa că... de câte ori îl văd pe acest coleg și sunt tratată din nou ca ”femeia invizibilă”, mă simt iar vinovată pentru cearta pe care am provocat-o. Oare chiar așa să nu poată trece un om peste niște cuvinte tăioase? Mai ales că le-am regretat cu vârf și îndesat?

Of, cred că ar trebui să las timpul să vindece această rană... sau mai bine zis, să Îl las pe Dumnezeu să șteargă umbrele trecutului!  

13 comments:

  1. daca lucrurile ar fi stat invers tu ai fi trecut peste incident?
    nu trebuie sa-mi raspunzi mie, raspundet-ti tie dar incearca daca poti chiar sa te simti ca in "pantofii" lui...
    legat de salut...
    se spune ca la seviciu colegii nu au sex...eu ii salut de multe ori prima pe colegii mei barbati chiar daca sunt mai tineri, nu am tinut cont de asta nici eu nici ei...
    saluta-l tu pe el si vezi ce se intampla...daca o sa-ti ignore salutul, atunci da...e o problema...
    cea mai simpla solutie e cea pe care deja ai ales-o...trecerea timpului...
    eu in locul tau as face primul pas, salutand, vorbind, facand in asa fel ca lucrurile sa se departeze de acea amintire neplacuta :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bună întrebare... m-am gândit la asta și cred că mi-ar fi fost greu să trec peste ce s-a întâmplat, dar aș fi făcut-o în cele din urmă, ca să nu mă încarc inutil.
      Poate ar trebui să îmi calc peste mândrie și să salut eu prima...

      Delete
  2. Nu te baza pe timp și pe Dumnezeu. Încearcă să provoci o discuție deschisă cu colegul tău. Nu e bine să rămâi cu regrete.

    Să ai zile frumoase !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am încercat să vorbesc cu el după ceva timp, când tot nu mă simțeam împăcată, dar a zis că nu mai are chef de săpături în trecut... Atunci am lăsat-o așa și am zis măcar să ne salutăm. Totul bine pentru o perioadă, apoi dintr-o dată - liniște totală! Chiar cred că am făcut tot ce se putea...

      Delete
  3. Este dificil de lămurit o chestiune de acest gen, dar nu imposibil. Înseamnă mult pentru tine ca relația voastră să revină la normal? Spune-i și este posibil ca lucrurile să se îndrepte ... Este doar o chestiune care te sâcâie? Procedează la fel: beți o cafea și încercați să reașezați lucrurile pe făgașul normal .... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. E doar o chestiune care mă sâcâie... și cum spuneam mai sus, cred am făcut ceea ce ținea de mine ca să îndrept lucrurile.

      Delete
  4. Nu ar trebui sa te simti vinovata, mai ales ca tu ai fost cea care ai inteles ca ai gresit si ai avut curaj sa iti ceri iertare, dar, totusi, daca aceasta relatie e atat de importanta pentru tine incearca sa ii vorbesti cu el, sa-i explici, sa-i arati ca-ti pasa. Multe zambete si curaj iti doresc. Liuba x

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc, Liuba!
      Nu cred că e atât de importantă relația pe cât e liniștea mea sufletească... :)
      Am încercat să discut și nu am cu cine, așa că ce să mai zic? Sper că îmi va trece cu timpul, îmi dau și eu seama că nu ar trebui să mă simt vinovată dacă am făcut ce am putut ca să îndrept lucrurile.

      Delete
  5. Pe mine daca m-a suparat o persoana ma limitez la un salut formal, nu am chef sa ma sacaie cu alte discutii. Ajung greu in aceasta ipostaza, dar si cand ajung...nu mai trec peste incident.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu mă străduiesc să trec peste, ca să nu mă încarc inutil...

      Delete
  6. Daca o comit, imi cer scuze sincere si ii explic persoanei in cauza de ce am reactionat asa. Daca ma iarta, incerc sa n-o mai dau in bara. Daca nu ma iarta, regret, ma simt prost, dar ii respect decizia. Totusi, din moment ce nu mai saluta, e destul de suparat.

    ReplyDelete
  7. Ai incercat sa indrepti lucrurile cerandu-ti scuze. Daca le accepta sa nu...e decizia lui.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, mi-am cerut scuze, și credeam că m-a iertat... un timp a fost totul OK și apoi dintr-o dată a început iar să nu mă salute. Atunci ce să mai fac? Are rost să mai insist? Îl las în pace și asta este!

      Delete