Când eram în clasa a XII-a, auzeam destul de frecvent, prin magazine și pe oriunde mergeam, melodia celor de la Bosquito:
”Strânge-mă-n brațe, iubește-mă
Asta vreau, asta vreau!”
Cum eu eram tot cu gândul la învățat și la examene, stresată, obosită și înfometată, ce-mi ardea mie de iubire și de strâns în brațe... Așa că, fără să mă gândesc prea mult, am început să fredonez:
”O porție de somn și-una de mâncare,
Asta vreau, asta vreau!”
Deh, fiecare cu ce-l doare! :))
Și aș mai fi vrut să mai notez măcar încă un exemplu, dar nu-mi mai amintesc nimic... Poate asta a fost singura ”sclipire”, și habar n-am dacă altcineva în afară de mine o mai consideră amuzantă. Știți cum stă treaba, oricine râde la propriile glume, dar asta nu înseamnă că sunt neaparat reușite.
Da,pe youtube vezi multe melodii celebre parodiate, ultima pe care eu am vazut-o era cu Rihanna si Beyonce..
ReplyDeleteAm vizionat deja multe parodii de acest gen. :)
DeleteCe bine ai scris, are un inteles aparte :) Sotul meu atat de mult glumeste ca deja stiu ce vrea sa spuna, ii citesc deja glumele fara sa inceapa sa vorbeasca :)) ahhh am exagerat, dar e cam asa. Pupici fetita vesela! Liuba x
ReplyDeleteCred că ai învățat să faci diferența dintre glume și seriozitate. :))
DeleteMulțumesc de vizită, Liuba, să fii fericită și iubită! :)
Imi plac si mie glumele si parodiile si asa cum ai scris, cat timp sunt "cu bun simt" sunt grozave! Chiar daca ar fii vorba despre mine! :))) Imi place sa rad... grozav de mult îmi place! :))
ReplyDeleteWeekend minuat îti doresc!
hugs & kisses
ઇઉ Ell@
Și mie îmi place să râd, chiar și de mine însămi... e bine cât timp putem face asta. :)
DeleteMersi de urare, Ella, și tu să ai un weekend frumos și o săptămână rodnică!
si eu sunt taaree amatoare de glume!
ReplyDeleteWelcome to the club! :)
DeleteAm parodiat și eu, împreună cu o prietenă, un vers dintr-o melodie când eram în liceu... Animal X, într-o piesă, ziceau ”Mi-e fricăăă!” Iar noi, după ce cântam (jalnic, recunosc) vreo două versuri, îi parafrazam: Mi-e foameee! (eram aproape de sfârșitul orelor). Eram mult mai convingătoare decât ”animalicșii” :))
ReplyDeleteHa haa... mda, foamea poate fi uneori mai puternică decât frica. :))
DeleteBine zis :))
DeleteEu nu prea parodiam, că eram ocupată să scriu poezii serioase, dar cu glumele se ocupau scumpii mei colegi de bancă, doi țicniți care parodiau orice... inclusiv poeziile pe care le scriam eu :))))
Cred că toți am avut astfel de țicniți în clasă. Anii de liceu n-ar fi la fel fără ei! :))
DeleteÎn clasa noastră se adunaseră cei mai țicniți din liceu, și cam pe toți ne chinuia câte un talent :) Spre deliciul profelor mai tinere (adică marea majoritate), nu trecea zi să nu fim atenți la ore pentru că ne lovea inspirația: una scria poezii (eu), unul scria parodii (unul din colegii de bancă), altul făcea caricaturi (celălalt coleg de bancă), unii desenau (aveam vreo trei colegi foarte talentați)...
DeleteÎntr-o oră de franceză, unul din ei a scris o poezie din care am reținut doar finalul: ”De-atâtea ore lupta-i terminată/ dar Gigi-i încă pe teren,/ de-atâta frică și spaimă multă/ se pare c-a scăpat pe el/ (și încă se mai șterge”. Profa (mai severă) a luat-o și a spus că i-o dă directoarei (un fel de bau-bau) ca să se amuze și ea. Se pare că a distrat-o poezioara, pentru că, până la urmă, a păstrat-o doar pentru ea :))
Amintiri faine! :))
DeleteCele mai tari pozne pe care le-au făcut zăpăciții de băieți de la mine din clasă: și-au adus toți instrumente de pe acasă, deși nici unul nu știa să cânte, și au pus de un concert în fața celorlalți colegi. Îți închipui cât de melodios a fost concertul. :))
Iar altă dată și-au adus pâine, zacuscă și alte cele și au încins un picnic în clasă, chiar și în timpul orelor. Ce să mai zici?
Cred că a fost un concert pe cinste :))
ReplyDeleteMi-ai dat idei, cred că am să scriu un articol cu câteva dintre perlele și poznele colegilor :))))
Sunt curioasă! :)
Delete