În seara aceasta sunt ceva mai optimistă... Poate aceasta se datorează și faptului că am făcut puțin sport. Tare m-am lenevit în ultimul timp! Lucrez la birou, câteva ore bune pe scaun, vin acasă cu autobuzul, tot șezând (distanța e prea mare ca să merg pe jos), iar acasă șed din nou... de multe ori navigând pe Internet. Nu mai pot continua așa! Viața asta sedentară chiar nu mi se potrivește, eu eram înainte o persoană destul de activă. Ca să-mi revin, mi-am făcut abonament la aerobic; astăzi am început, dar nu am putut sta până la sfârșitul orei de sport, așa de tare am obosit! Condiția mea fizică e la pământ! Dar sper că asta se va regla cu timpul... numai să mă țin de treabă, că la capitolul ”perseverență” de regulă nu excelez. Dar mă voi gândi și la sport tot ca la o terapie, numai bună pentru stările mele depresive.
Poate într-o zi voi scrie și ce anume mi-a cauzat depresia care mă apasă de câțiva ani... Poate cu ajutorul acestui blog voi urmări vindecarea mea, pe care o doresc cu tot sufletul...
Dacă drumul de la serviciu până acasă este prea lung, poți încerca să parcurgi măcar o parte pe jos .... o plimbare te deconectează bine, după o zi pe scaun la birou! :)
ReplyDeleteE o idee bună! Sunt zile în care o pun în practică, dar mai multe sunt cele în care îmi doresc să ajung direct acasă...
Deleteterapia prin scris! :) sa iasa bine, sa iasa frumos! :)
ReplyDeleteAșa să fie! :)
DeleteMie cand imi este greu mereu scriu, scriu cum ma simt si ce as vrea sa fac sa nu fiu asa si asta ma face sa uit, ma face sa gandesc altfel si ma face mai vesela. Pe multi am auzit sa spuna ca scrisul e o terapie, asa cum si shoppingul :) Sa nu te lasi de scris, ma bucur ca am sansa sa te citesc. Cu drag, Liuba x
ReplyDeleteȘi eu mă bucur că te-am găsit, Liuba. :)
Delete